Capitol 6 — Evaluare clinică

Chestionar multidimensional de cabinet, instrumente standardizate și diagnostic diferențial pentru SSD și anxietate de performanță

⚠️ Notă: Chestionarul de mai jos nu este un instrument de diagnostic standardizat, ci un ghid de formulare clinică. Interpretarea se face pe patternuri, nu pe itemi izolați. Utilizarea sa este adresată exclusiv profesioniștilor din sănătate mintală sau medicilor cu formare clinică adecvată.

Evaluare în 3 straturi Chestionar clinic Instrumente standardizate Interpretare patternuri Diagnostic diferențial

6.1 Evaluarea în trei straturi

↑ Sus

Înaintea construirii intervenției, recomandarea științifică este o evaluare în trei straturi complementare: [1, 2, 4]

Evaluare medicală

Excluderea sau confirmarea unei probleme medicale active printr-un workup proporționat, nu excesiv: hemoleucogramă, funcție tiroidiană, vitamina D, B12, feritină, funcție hepatică — condiționat de simptome și context. [1, 2]

Evaluare psihologică

SSD, anxietate, depresie, panică, traumă, perfecționism, atașament, stiluri de coping — folosind instrumente validate (PHQ-15, GAD-7, PCL-5, SOMS-7, TAS-20). [3, 39, 40]

Evaluare funcțională

Ce nu mai poate face persoana, ce evită, cât timp consumă simptomul și ce rol joacă familia. Evaluarea include și contextul cultural al simptomelor. [2, 1]

6.2 Chestionar multidimensional de cabinet

↑ Sus

Chestionarul acoperă 8 domenii funcționale. Fiecare întrebare include scopul diagnostic și interpretarea clinică orientativă.

Secțiunea A

Simptomul

„Ce simptome apar exact înaintea examenelor sau evaluărilor?"

Scop: clarifică topografia simptomelor.

Simptomele autonome, digestive, cefaleea, amețeala, greața sau palpitațiile cu pattern recurent pre-examen susțin răspunsul de stres. [7, 10, 2]

„Cu câte ore sau zile înainte apar și cât durează?"

Scop: identifici relația temporală cu triggerul.

Apariția anticipatorie și remiterea rapidă după anularea amenințării sugerează condiționare anxioasă și evitare întărită. [2]

„Care este primul gând când apare simptomul?"

Scop: detectezi credința centrală.

„O să pățesc ceva", „nu mai fac față", „mă fac de rușine" indică fie catastrofizare somatică, fie frică de eșec social. [3, 2]

„Cât de periculos ți se pare simptomul pe o scară de la 0 la 10?"

Scop: cuantifici appraisal-ul amenințării.

Scorurile mari (7–10) arată amplificarea cognitivă a senzației — indicator central în SSD. [2]

Secțiunea B

Evitarea

„Ce faci imediat după ce apar simptomele?"

Scop: identifici comportamentele de siguranță.

Retragerea, anularea, căutarea de reasigurări, automedicația sau checking-ul mențin problema și consolidează patternul. [2]

„Ce se schimbă în corp și în minte după ce decizi să nu mergi la examen?"

Scop: testezi întărirea negativă.

Dacă anxietatea scade rapid după luarea deciziei de a evita, evitarea devine autoîntărită — mecanism central al menținerii SSD. [2]

„Dacă ai merge totuși, ce crezi că s-ar întâmpla?"

Scop: scoți la suprafață scenariul catastrofic.

Răspunsurile pot indica frica de leșin, panică, rușine, critică parentală sau destrămare a imaginii de sine — relevante pentru planul terapeutic. [2]

Secțiunea C

Emoțiile

„Ce emoție îți este cel mai greu să spui cu voce tare: frică, rușine, furie, tristețe sau neputință?"

Scop: explorezi alexitimia și mentalizarea emoțiilor.

Răspunsurile vagi sau exclusiv corporale sugerează canalizare somatică a afectului — indicator de alexitimie. [3, 2]

„Când spui că «te-ai îmbolnăvit», ce parte crezi că a fost corp și ce parte a fost stres?"

Scop: evaluezi insight-ul.

Un minim insight al legăturii minte-corp ajută mult prognosticul și complianța la terapie. [2]

Secțiunea D

Istoria familială

„Cum erau trăite în familie greșelile, eșecurile și examenele?"

Scop: investighezi schema performanță–valoare personală.

Critica, comparația și condiționarea iubirii de rezultat cresc vulnerabilitatea la anxietate de performanță. [9, 12, 2]

„Când erai mic(ă), boala aducea grijă, protecție sau scutire?"

Scop: explorezi învățarea relațională a rolului simptomului.

Dacă boala aducea îngrijire și suspendarea cerințelor, simptomul poate fi reactivat inconștient în situații similare. [2, 44]

„Cât spațiu real ai să iei singur(ă) decizii importante?"

Scop: evaluezi autonomia și dependența.

Autonomie scăzută și dependență puternică pot transforma examenul într-o criză de identitate, nu doar de performanță. [2, 42]

Secțiunea E

Traumă și rușine

„Ai avut experiențe de umilire, bullying, critică extremă, abuz, abandon sau evenimente șocante?"

Scop: screening de traumă.

Trauma crește riscul de simptome somatice și hiperarousal. Trauma nu trebuie presupusă automat — uneori mecanismul central este anxietatea de performanță fără istoric traumatic major. [14, 13, 2]

„Există situații în care corpul tău a vorbit în locul tău?"

Scop: introduci limbaj simbolic fără a impune explicația.

Poate facilita conștientizarea conexiunii minte-corp fără a declanșa rezistență defensivă. [2]

Secțiunea F

Perfecționism și imagine

„Cât de important este pentru tine să pari impecabil(ă), controlat(ă), admirat(ă)?"

Scop: explorezi investiția în imagine și legătura cu valoarea de sine.

Dacă valoarea de sine depinde de aparență și aprobare externă, examenul devine amenințare existențială pentru self. [7, 2]

„Ce ar spune ceilalți despre tine dacă ai pica examenul?"

Scop: evaluezi rușinea socială anticipatorie.

Răspunsurile pline de rușine indică un nucleu de self fragil și teamă de devalorizare socială. [2]

Secțiunea G

Funcționarea

„Cât timp pe zi consumi gândindu-te la simptome sau la examen?"

Scop: măsori preocuparea — criteriu central în SSD.

Mai mult de 1–2 ore/zi dedicate gândurilor despre simptome reprezintă un indicator diagnostic important pentru SSD. [2, 21]

„Ce ți-a fost afectat concret: somn, studiu, muncă, relații, ieșiri?"

Scop: măsori impactul funcțional.

Afectarea funcțională în mai multe domenii este criteriu diagnostic relevant și indicator de severitate. [2]

Secțiunea H

Stilul de coping

„Când ești sub presiune, tinzi să lupți, să îngheți, să fugi sau să te agăți de cineva?"

Scop: conturezi răspunsul defensiv dominant.

Freeze și flight apar frecvent în stres intens și traumă. Identificarea stilului defensiv orientează alegerea metodei terapeutice. [15, 2]

„Ce ți-a ajutat vreodată cu adevărat, chiar și puțin?"

Scop: identifici resurse și excepții.

Excepțiile de la pattern oferă baza intervenției — ce a funcționat deja poate fi amplificat și generalizat. [2]

6.3 Instrumente standardizate recomandate

↑ Sus

Instrument	Ce măsoară	Utilizare clinică	Referință
PHQ-15	Simptome somatice — 15 itemi (durere, oboseală, tulburări digestive etc.)	Screening SSD și monitorizare a evoluției	↗
GAD-7	Anxietate generalizată — 7 itemi	Comorbiditate frecventă cu SSD; screening rapid	Spitzer et al., 2006
PHQ-9	Depresie — 9 itemi	Screening depresie comorbidă cu SSD	Kroenke et al., 2001
PCL-5 / IES-R	Simptome post-traumatice (PTSD)	Indicat când există suspiciune de traumă	Weathers et al., 2013
TAS-20	Alexitimie — 20 de itemi (identificare, descriere emoții, gândire externă)	Relevant la SSD cu dificultăți de verbalizare emoțională	Bagby et al., 1994
SOMS-7	Tulburare somatoformă — evaluare comprehensivă	Evaluare completă a simptomelor multiple; utilă în cercetare și clinică	Rief et al., 1997
DSM-5 Level 2 — Somatic	Nivelul de distres asociat simptomelor somatice	Completare pacient; măsoară severitatea per simptom [40]	↗

Tabel 3. Instrumente standardizate recomandate pentru evaluarea clinică a SSD.

6.4 Interpretarea clinică: patternuri

↑ Sus

Interpretarea nu se face pe itemi izolați, ci pe configurații de răspunsuri care conturează un pattern coerent. Patternurile identificate orientează alegerea strategiei terapeutice.

Somatizare / anxietate de performanță

Trigger clar de evaluare, simptome anticipatorii, catastrofizare, ușurare prin evitare, body-scanning, afectare funcțională. [10, 2, 7]

Traumă

Triggerul activează rușine, neputință, freeze, hiperreactivitate corporală; istoric de umilire sau amenințare; posibile simptome disociative. [13, 14, 30]

Dependență / autonomie blocată

Boala suspendă cerințele, activează protecția figurilor de atașament și evită testul maturizării. Identitate difuză, anxietate de separare. [2, 42]

Perfecționism narcisic vulnerabil

Imagine externă puternică, intoleranță la greșeală, rușine extremă la posibilitatea eșecului, investiție masivă în aparență. [7, 2, 11]

📋 Patternurile nu sunt mutual exclusive — la același pacient pot coexista elemente din două sau mai multe configurații. Formularea clinică trebuie să reflecte această complexitate, nu să reducă tabloul la o singură etichetă.

6.5 Diagnostic diferențial

↑ Sus

Trebuie diferențiate: [4, 2, 1]

Diagnostic	Trăsături distinctive față de SSD
SSD (tulburare cu simptome somatice)	Simptome persistente + gânduri/emoții/comportamente excesive față de simptome; fără necesitatea inexplicabilității medicale
Illness Anxiety Disorder (ipohondrie)	Preocupare centrată pe posibilitatea bolii grave, cu simptome minime sau absente
Panic Disorder	Atacuri de panică discrete, clare, cu frică de moarte sau pierdere a controlului; poate coexista cu SSD
Generalized Anxiety Disorder	Îngrijorare persistentă și necontrolabilă pe multiple domenii, nu doar pe simptome somatice
Major Depressive Disorder	Simptomele somatice apar în context de anhedonie, tristețe profundă, modificări somn/apetit
PTSD	Simptomele legate de un eveniment traumatic identificabil; reexperimentare, evitare, hipervigilență
Tulburări de personalitate	Pattern pervaziv stabil; dificultăți relaționale și de identitate transversale
Afecțiune medicală reală sau comorbidă	SSD poate coexista cu IBS, fibromialgie, aritmii benigne, hipotiroidism — evaluare medicală obligatorie

Tabel — Diagnostic diferențial SSD.

📋 SSD nu este un diagnostic de excludere. Studiile din 2024–2025 subliniază că SSD poate coexista cu patologie somatică reală. Evaluarea trebuie să fie atentă, proporționată și continuă — fără investigații exhaustive inutile și fără ignorarea simptomelor. [1, 26, 27]

← Înapoi la articolul principal → Capitol 7: Script de cabinet